(1) Obligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată este executată de bunăvoie.

(2) Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației.

Orice plată presupune o datorie.

Restituirea nu este admisă în privința obligațiilor naturale care au fost executate de bunăvoie.