Art. 155 Codul penal

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale

(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.

(3) Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.

(4) Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale.

Sursă: Codul penal — legislatie.just.ro · Verifică întotdeauna forma oficială.

Comentarii

Explicații ale platformei (tip lecție), nu text de lege

Nu există încă comentarii pentru acest articol

Comentariile adaugă explicații și exemple peste textul de lege.

Note

Notele din textul actului, așa cum le publică sursa

Notă

Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 565 din 9 iunie 2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal (în forma anterioară modificării aduse prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 30 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 30 mai 2022) sunt neconstituționale.

Notă

Reproducem mai jos dispozitivul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră) din 16 iulie 2026, în cauza C‑280/25 [Lin II], Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva M.G.D.

1) Articolul 2 alineatul (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 și anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995, citit în lumina articolului 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

trebuie interpretat în sensul că,

atunci când nicio dispoziție națională nu stabilește o sumă de la care o fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii trebuie să fie considerată „gravă”, o asemenea fraudă trebuie să fie calificată în mod necesar astfel din momentul în care implică o sumă totală mai mare de 50 000 de euro, independent de aspectul dacă prejudiciul suferit de bugetul Uniunii din cauza acestei fraude depășește și el o asemenea sumă.

2) Articolul 325 alineatul (1) TFUE și articolul 2 alineatul (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, coroborate cu articolul 49 alineatul (1), cu articolul 52 alineatul (3) și cu articolul 53 din Carta drepturilor fundamentale

trebuie interpretate în sensul că

nu impun repunerea în discuție a unei hotărâri judecătorești care a dobândit autoritate de lucru judecat, prin care s‑a constatat că termenul de prescripție a răspunderii penale a autorilor unor fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii se împlinise, în temeiul standardului național de protecție referitor la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile (lex mitior) astfel cum a fost consacrat prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (România). În schimb, în afara unei asemenea situații, aceste dispoziții ale dreptului Uniunii interzic instanțelor române să aplice acest standard național de protecție unor proceduri penale îndreptate împotriva unor cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în pofida faptului, în primul rând, că, în temeiul unui principiu de ordin constituțional care interzice aplicarea unei lex tertia, acestor instanțe le este interzis să aplice parțial reglementări penale succesive prin combinarea unora dintre dispozițiile lor, în al doilea rând, că dreptul lor național nu conține criterii care să le permită să stabilească dacă aplicarea standardului național de protecție menționat implică un risc sistemic de impunitate a acestor fraude și, în al treilea rând, că termenul de prescripție a răspunderii penale a autorilor fraudelor menționate s‑ar fi împlinit, înainte de pronunțarea Hotărârii din 24 iulie 2023, Lin (C‑107/23 PPU, EU:C:2023:606), dacă acest termen ar fi fost calculat prin aplicarea aceluiași standard național de protecție.

Notă

Decizie de admitere: HP nr. 391/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1143 din 10 decembrie 2025:

1. În cazul redeschiderii procesului penal, în aplicarea art. 155 alin. (4) din Codul penal, la calculul termenului de prescripție a răspunderii penale nu se ia în considerare și perioada cuprinsă între data rămânerii definitivă a hotărârii inițiale de condamnare și data redeschiderii procesului penal.

2. Ulterior redeschiderii procesului penal nu mai curge un nou termen de prescripție generală conform art. 155 alin. (5) din Codul penal, dacă acest termen era împlinit anterior rămânerii definitivă a condamnării inițiale, în aplicarea art. 5 din Codul penal privind legea penală mai favorabilă, prin prisma declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale.

Notă

Decizie de respingere: RIL nr. 25/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 86 din 6 februarie 2020

Decizie de respingere: HP nr. 5/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 381 din 15 mai 2019

Decizie de admitere: HP nr. 391/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1143 din 10 decembrie 2025:

1. În cazul redeschiderii procesului penal, în aplicarea art. 155 alin. (4) din Codul penal, la calculul termenului de prescripție a răspunderii penale nu se ia în considerare și perioada cuprinsă între data rămânerii definitivă a hotărârii inițiale de condamnare și data redeschiderii procesului penal.

2. Ulterior redeschiderii procesului penal nu mai curge un nou termen de prescripție generală conform art. 155 alin. (5) din Codul penal, dacă acest termen era împlinit anterior rămânerii definitivă a condamnării inițiale, în aplicarea art. 5 din Codul penal privind legea penală mai favorabilă, prin prisma declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale.

Jurisprudență care citează articolul

Nicio decizie nu citează (încă) acest articol

Când o instanță citează articolul, decizia apare aici, cu data ei și cu un link la sursă.

Termeni din dicționar în acest articol

  • Cauză
    Scopul imediat și direct urmărit de părți la încheierea actului juridic, care trebuie să fie licit și moral.
  • Lege
    Act normativ adoptat de Parlament, cu caracter obligatoriu, general și impersonal.
  • Suspect
    Persoana față de care există date că a săvârșit o infracțiune, anterior punerii în mișcare a acțiunii penale.
  • Inculpat
    Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și care este trimisă în judecată.
  • Infracțiune
    Fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă autorului.
  • Proces penal
    Activitate reglementată de lege, desfășurată într-o cauză penală de organele judiciare și participanți, având ca scop tragerea la răspundere penală și protejarea nevinovaților. Totalitatea activităților desfășurate de organele judiciare, în cadrul legal, pentru constatarea infracțiunilor, tragerea…

Raportează o eroare

Ai găsit o greșeală de transcriere, un text abrogat sau o trimitere greșită? Spune-ne și verificăm.

Îl folosim doar dacă vrem să revenim cu o întrebare.