Art. 948 Codul civil

Condițiile dobândirii fructelor bunului posedat

(1) Posesorul de bună-credință dobândește dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat.

(2) Posesorul trebuie să fie de bună-credință la data perceperii fructelor. Fructele civile percepute anticipat revin posesorului în măsura în care buna sa credință se menține la data scadenței acestora.

(3) În cazul fructelor produse de imobile înscrise în cartea funciară, buna-credință se apreciază în raport cu condițiile cerute terților dobânditori pentru a respinge acțiunea în rectificare.

(4) În celelalte cazuri, posesorul este de bună-credință atunci când are convingerea că este proprietarul bunului în temeiul unui act translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate nu le cunoaște și nici nu ar trebui, după împrejurări, să le cunoască. Buna-credință încetează din momentul în care cauzele de ineficacitate îi sunt cunoscute.

(5) Posesorul de rea-credință trebuie să restituie fructele percepute, precum și contravaloarea acelora pe care a omis să le perceapă.

Sursă: Codul civil — legislatie.just.ro · Verifică întotdeauna forma oficială.

Comentarii

Explicații ale platformei (tip lecție), nu text de lege

Nu există încă comentarii pentru acest articol

Comentariile adaugă explicații și exemple peste textul de lege.

Jurisprudență care citează articolul

Nicio decizie nu citează (încă) acest articol

Când o instanță citează articolul, decizia apare aici, cu data ei și cu un link la sursă.

Termeni din dicționar în acest articol

  • Bună-credință
    Convingerea că se acționează în limitele legii, fără a vătăma drepturile altuia; obligație generală la încheierea și executarea contractului.
  • Bună-credință
    Convingerea că se acționează în limitele legii, fără a vătăma drepturile altuia; obligație generală la încheierea și executarea contractului.
  • Bună-credință
    Convingerea că se acționează în limitele legii, fără a vătăma drepturile altuia; obligație generală la încheierea și executarea contractului.
  • Condiția
    Eveniment viitor și incert de care părțile fac să depindă însăși existența sau rezoluțiunea actului juridic. Art. 1399 C. civ.: eveniment viitor și incert de care depinde existența sau desființarea obligației.
  • Bună-credință
    Convingerea că se acționează în limitele legii, fără a vătăma drepturile altuia; obligație generală la încheierea și executarea contractului.
  • Cauză
    Scopul imediat și direct urmărit de părți la încheierea actului juridic, care trebuie să fie licit și moral.
  • Ineficacitate
    Lipsa producerii efectelor juridice ale unui act, deși acesta este valabil, din cauza neîndeplinirii unei condiții legale, a unui termen, a inopozabilității sau a altor cauze extrinseci.
  • Bună-credință
    Convingerea că se acționează în limitele legii, fără a vătăma drepturile altuia; obligație generală la încheierea și executarea contractului.
  • Cauză
    Scopul imediat și direct urmărit de părți la încheierea actului juridic, care trebuie să fie licit și moral.
  • Ineficacitate
    Lipsa producerii efectelor juridice ale unui act, deși acesta este valabil, din cauza neîndeplinirii unei condiții legale, a unui termen, a inopozabilității sau a altor cauze extrinseci.

Raportează o eroare

Ai găsit o greșeală de transcriere, un text abrogat sau o trimitere greșită? Spune-ne și verificăm.

Îl folosim doar dacă vrem să revenim cu o întrebare.