Art. 2.324 Codul civil

Garanția comună a creditorilor

(1) Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare. Ele servesc drept garanție comună a creditorilor săi.

(2) Nu pot face obiectul garanției prevăzute la alin. (1) bunurile insesizabile.

(3) Creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului.

(4) Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercițiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu profesia respectivă. Acești creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului.

Sursă: Codul civil — legislatie.just.ro · Verifică întotdeauna forma oficială.

Comentarii

Explicații ale platformei (tip lecție), nu text de lege

Nu există încă comentarii pentru acest articol

Comentariile adaugă explicații și exemple peste textul de lege.

Jurisprudență care citează articolul

Nicio decizie nu citează (încă) acest articol

Când o instanță citează articolul, decizia apare aici, cu data ei și cu un link la sursă.

Termeni din dicționar în acest articol

  • Creditor
    Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
  • Obiect
    Prestația la care se obligă părțile sau bunul asupra căruia poartă actul juridic, trebuind să fie licit, determinat și posibil.
  • Creditor
    Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
  • Creanță
    Dreptul creditorului de a pretinde debitorului o prestație, având corespondent în obligația debitorului.
  • Patrimoniu
    Totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând unei persoane, considerate ca o universalitate juridică.
  • Lege
    Act normativ adoptat de Parlament, cu caracter obligatoriu, general și impersonal.
  • Obiect
    Prestația la care se obligă părțile sau bunul asupra căruia poartă actul juridic, trebuind să fie licit, determinat și posibil.
  • Creanță
    Dreptul creditorului de a pretinde debitorului o prestație, având corespondent în obligația debitorului.
  • Debitor
    Persoana fizică sau juridică obligată să execute o prestație față de creditor, în temeiul unui raport juridic obligațional.
  • Obiect
    Prestația la care se obligă părțile sau bunul asupra căruia poartă actul juridic, trebuind să fie licit, determinat și posibil.
  • Patrimoniu
    Totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând unei persoane, considerate ca o universalitate juridică.
  • Lege
    Act normativ adoptat de Parlament, cu caracter obligatoriu, general și impersonal.
  • Creditor
    Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
  • Creanță
    Dreptul creditorului de a pretinde debitorului o prestație, având corespondent în obligația debitorului.
  • Creditor
    Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
  • Debitor
    Persoana fizică sau juridică obligată să execute o prestație față de creditor, în temeiul unui raport juridic obligațional.

Raportează o eroare

Ai găsit o greșeală de transcriere, un text abrogat sau o trimitere greșită? Spune-ne și verificăm.

Îl folosim doar dacă vrem să revenim cu o întrebare.