Art. 1.507 Codul civil

Imputația făcută de debitor

(1) Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de același fel are dreptul să indice, atunci când plătește, datoria pe care înțelege să o execute. Plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor și, la urmă, asupra capitalului.

(2) Debitorul nu poate, fără consimțământul creditorului, să impute plata asupra unei datorii care nu este încă exigibilă cu preferință față de o datorie scadentă, cu excepția cazului în care s-a prevăzut că debitorul poate plăti anticipat.

(3) În cazul plății efectuate prin virament bancar, debitorul face imputația prin mențiunile corespunzătoare consemnate de el pe ordinul de plată.

Sursă: Codul civil — legislatie.just.ro · Verifică întotdeauna forma oficială.

Comentarii

Explicații ale platformei (tip lecție), nu text de lege

Nu există încă comentarii pentru acest articol

Comentariile adaugă explicații și exemple peste textul de lege.

Jurisprudență care citează articolul

Nicio decizie nu citează (încă) acest articol

Când o instanță citează articolul, decizia apare aici, cu data ei și cu un link la sursă.

Termeni din dicționar în acest articol

  • Debitor
    Persoana fizică sau juridică obligată să execute o prestație față de creditor, în temeiul unui raport juridic obligațional.
  • Obiect
    Prestația la care se obligă părțile sau bunul asupra căruia poartă actul juridic, trebuind să fie licit, determinat și posibil.
  • Debitor
    Persoana fizică sau juridică obligată să execute o prestație față de creditor, în temeiul unui raport juridic obligațional.
  • Consimțământ
    Mănifestarea de voință a unei persoane de a se obliga juridic, constituind un element esențial al actului juridic civil, care trebuie să fie liber, luminat și exprimat cu intenția de a produce efecte juridice.
  • Creditor
    Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
  • Debitor
    Persoana fizică sau juridică obligată să execute o prestație față de creditor, în temeiul unui raport juridic obligațional.
  • Debitor
    Persoana fizică sau juridică obligată să execute o prestație față de creditor, în temeiul unui raport juridic obligațional.

Raportează o eroare

Ai găsit o greșeală de transcriere, un text abrogat sau o trimitere greșită? Spune-ne și verificăm.

Îl folosim doar dacă vrem să revenim cu o întrebare.