Art. 1.503 Codul civil

Remiterea înscrisului original al creanței

(1) Remiterea voluntară a înscrisului original constatator al creanței, făcută de creditor către debitor, unul din codebitori sau fideiusor, naște prezumția stingerii obligației prin plată. Proba contrară revine celui interesat să dovedească stingerea obligației pe altă cale.

(2) Dacă înscrisul original remis voluntar este întocmit în formă autentică, creditorul are dreptul să probeze că remiterea s-a făcut pentru un alt motiv decât stingerea obligației.

(3) Se prezumă, până la proba contrară, că intrarea persoanelor menționate la alin. (1) în posesia înscrisului original al creanței s-a făcut printr-o remitere voluntară din partea creditorului.

Sursă: Codul civil — legislatie.just.ro · Verifică întotdeauna forma oficială.

Comentarii

Explicații ale platformei (tip lecție), nu text de lege

Nu există încă comentarii pentru acest articol

Comentariile adaugă explicații și exemple peste textul de lege.

Jurisprudență care citează articolul

Nicio decizie nu citează (încă) acest articol

Când o instanță citează articolul, decizia apare aici, cu data ei și cu un link la sursă.

Termeni din dicționar în acest articol

Creanță
Dreptul creditorului de a pretinde debitorului o prestație, având corespondent în obligația debitorului.
Creditor
Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
Debitor
Persoana fizică sau juridică obligată să execute o prestație față de creditor, în temeiul unui raport juridic obligațional.
Obligație
Legătura juridică prin care debitorul este ținut să execute o prestație față de creditor, iar creditorul are dreptul să o ceară.
Probe
Elementele de fapt obținute prin mijloacele prevăzute de lege, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului și la aflarea adevărului.
Obligație
Legătura juridică prin care debitorul este ținut să execute o prestație față de creditor, iar creditorul are dreptul să o ceară.
Forma autentică
Forma scrisă a actului juridic, autentificată de un notar public sau altă autoritate competentă, având forță probantă deplină.
Creditor
Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
Obligație
Legătura juridică prin care debitorul este ținut să execute o prestație față de creditor, iar creditorul are dreptul să o ceară.
Probe
Elementele de fapt obținute prin mijloacele prevăzute de lege, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului și la aflarea adevărului.
Posesie
Starea de fapt care constă în exercitarea unei puteri asupra unui bun, cu intenția de a se comporta ca proprietar.
Creanță
Dreptul creditorului de a pretinde debitorului o prestație, având corespondent în obligația debitorului.
Creditor
Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.

Raportează o eroare

Ai găsit o greșeală de transcriere, un text abrogat sau o trimitere greșită? Spune-ne și verificăm.

Motivul

Detalii (opțional)

E-mail (opțional)

Îl folosim doar dacă vrem să revenim cu o întrebare.