Art. 1.431 Codul civil

Existența mai multor creditori

(1) Creditorii și debitorii unei obligații indivizibile nu sunt prezumați a-și fi încredințat reciproc puterea de a acționa pentru ceilalți în privința creanței.

(2) Novația, remiterea de datorie, compensația ori confuziunea consimțită sau care operează față de un creditor nu stinge obligația decât pentru partea din creanță ce revine acestuia. Față de ceilalți creditori, debitorul rămâne obligat pentru tot.

(3) Debitorul care a plătit celorlalți creditori este îndreptățit să primească de la aceștia echivalentul părții din obligație cuvenite creditorului care a consimțit la stingerea creanței sau față de care aceasta a operat.

Sursă: Codul civil — legislatie.just.ro · Verifică întotdeauna forma oficială.

Comentarii

Explicații ale platformei (tip lecție), nu text de lege

Nu există încă comentarii pentru acest articol

Comentariile adaugă explicații și exemple peste textul de lege.

Jurisprudență care citează articolul

Nicio decizie nu citează (încă) acest articol

Când o instanță citează articolul, decizia apare aici, cu data ei și cu un link la sursă.

Termeni din dicționar în acest articol

Creditor
Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
Debitor
Persoana fizică sau juridică obligată să execute o prestație față de creditor, în temeiul unui raport juridic obligațional.
Obligație
Legătura juridică prin care debitorul este ținut să execute o prestație față de creditor, iar creditorul are dreptul să o ceară.
Creanță
Dreptul creditorului de a pretinde debitorului o prestație, având corespondent în obligația debitorului.
Novație
Stingerea unei obligații prin înlocuirea ei cu o obligație nouă.
Remitere de datorie
Renunțarea benevolă a creditorului la creanța sa, acceptată ori prezumată a fi acceptată de debitor.
Compensație
Mod de stingere a două datorii reciproce, certe, lichide și exigibile, până la concurența celei mai mici.
Creditor
Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
Obligație
Legătura juridică prin care debitorul este ținut să execute o prestație față de creditor, iar creditorul are dreptul să o ceară.
Creanță
Dreptul creditorului de a pretinde debitorului o prestație, având corespondent în obligația debitorului.
Creditor
Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
Debitor
Persoana fizică sau juridică obligată să execute o prestație față de creditor, în temeiul unui raport juridic obligațional.
Debitor
Persoana fizică sau juridică obligată să execute o prestație față de creditor, în temeiul unui raport juridic obligațional.
Creditor
Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
Obligație
Legătura juridică prin care debitorul este ținut să execute o prestație față de creditor, iar creditorul are dreptul să o ceară.
Creditor
Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
Creanță
Dreptul creditorului de a pretinde debitorului o prestație, având corespondent în obligația debitorului.

Raportează o eroare

Ai găsit o greșeală de transcriere, un text abrogat sau o trimitere greșită? Spune-ne și verificăm.

Motivul

Detalii (opțional)

E-mail (opțional)

Îl folosim doar dacă vrem să revenim cu o întrebare.