Litera C
45 termeni cu litera C, în ordine alfabetică.
Alfabet
Litera C · 45 termeni din 271CA
9 termeni- Camera preliminară
- Fază intermediară între urmărire și judecată, având ca scop verificarea legalității trimiterii în judecată și a administrării probelor. Faza intermediară între urmărire penală și…
- Capacitate
- Aptitudinea unei persoane de a avea și exercita drepturi civile, condiție de validitate a actului juridic (capacitate de folosință și de exercițiu).
- Capacitate de exercițiu
- Aptitudinea persoanei de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații prin încheierea de acte juridice.
- Capacitate de folosință
- Aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile, de la naștere până la moarte.
- Cauțiune
- Suma de bani sau garanția materială depusă pentru a obține liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, garantând prezența inculpatului la proces.
- Cauză
- Scopul imediat și direct urmărit de părți la încheierea actului juridic, care trebuie să fie licit și moral.
- Cauză de preferință
- Dreptul unui creditor de a fi îndestulat înaintea altora din prețul bunurilor debitorului, întemeiat pe un privilegiu, ipotecă sau gaj.
- Cauză penală
- Obiectul material și juridic al procesului penal, incluzând infracțiunea și raportul juridic penal de conflict; sinonim cu litigiu penal sau pricină penală. Denumire sinonimă cu…
- Caz fortuit
- Evenimentul imprevizibil, dar în principiu înlăturabil, care împiedică executarea obligației.
CE
1 termen- Cesiune de creanță
- Contractul prin care creditorul transmite altuia dreptul său de creanță împotriva debitorului.
CI
2 termeni- Circumstanțe agravante
- Împrejurările care sporesc gravitatea faptei și pot duce la aplicarea unei pedepse peste maximul special.
- Circumstanțe atenuante
- Împrejurările care reduc gravitatea faptei și permit coborârea pedepsei sub minimul special.
CL
2 termeni- Clasificări
- Împărțirea actelor juridice civile în categorii, după criterii precum numărul părților, caracterul oneros sau gratuit, forma cerută de lege etc.
- Clauză penală
- Clauza prin care părțile stabilesc prestația datorată de debitor în cazul neexecutării obligației principale.
CO
26 termeni- Cod de procedură penală
- Actul normativ care reglementează organizarea și desfășurarea procesului penal, competența organelor judiciare, administrarea probelor și căile de atac (Legea nr. 135/2010).
- Cod penal
- Actul normativ principal care reunește dispozițiile generale și speciale privind infracțiunile, pedepsele, măsurile educative și de siguranță, aplicabil în România (Legea nr…
- Codul Civil
- Actul normativ fundamental al dreptului privat român, care reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale ale persoanelor. Codul civil în vigoare a fost adoptat prin…
- Codul Penal
- Actul normativ fundamental al dreptului penal substanțial, care stabilește faptele ce constituie infracțiuni, pedepsele și măsurile educative. Codul penal actual, adoptat prin…
- Compensație
- Mod de stingere a două datorii reciproce, certe, lichide și exigibile, până la concurența celei mai mici.
- Competență
- Aptitudinea legală a unei autorități de a soluționa o anumită categorie de cauze.
- Complicitate
- Forma participației penale care constă în înlesnirea sau ajutarea autorului la săvârșirea infracțiunii.
- Concediere
- Încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, pentru motivele prevăzute de lege.
- Concurs de creditori
- Situația în care mai mulți creditori au creanțe asupra aceluiași debitor sau urmăresc același bun, ceea ce implică aplicarea regulilor de preferință.
- Concurs de infracțiuni
- Situația în care o persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna.
- Condiția
- Eveniment viitor și incert de care părțile fac să depindă însăși existența sau rezoluțiunea actului juridic. Art. 1399 C. civ.: eveniment viitor și incert de care depinde…
- Condiție ilicită sau imposibilă
- Condiție contrară legii, ordinii publice sau bunelor moravuri (ilicită) ori imposibilă fizic sau juridic. Sancționată cu nulitatea conform art. 1402 C. civ.
- Condiție mixtă
- Condiție care depinde de voința părților și de hazard.
- Condiție negativă
- Condiție care constă în neproducerea unui eveniment.
- Condiție potestativă
- Condiție care depinde de voința uneia dintre părți. Nulă dacă este pur potestativă din partea celui care se obligă, dar valabilă dacă depinde de voința creditorului (art. 1403 C…
- Condiție pozitivă
- Condiție care constă în producerea unui eveniment.
- Condiție rezolutorie
- Condiție care, la îndeplinire, desființează actul retroactiv, părțile fiind repuse în situația anterioară.
- Condiție suspensivă
- Condiție care, la îndeplinire, face ca obligația să devină pură și simplă, cu efect retroactiv de la data încheierii actului.
- Condiții de validitate
- Cerințe legale esențiale (capacitate, consimțământ, obiect, cauză și formă) a căror îndeplinire este necesară pentru ca actul juridic să fie valabil încheiat.
- Consimțământ
- Mănifestarea de voință a unei persoane de a se obliga juridic, constituind un element esențial al actului juridic civil, care trebuie să fie liber, luminat și exprimat cu intenția…
- Contestație
- Calea de atac prin care se atacă o hotărâre ori o măsură procesuală, în cazurile prevăzute de lege.
- Contestație la executare
- Mijlocul procedural prin care părțile interesate sau terții pot invoca nelegalitatea actelor de executare și pot cere anularea ori încetarea executării silite.
- Contract
- Acordul de voință dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
- Contract individual de muncă
- Contractul prin care salariatul se obligă să presteze muncă sub autoritatea angajatorului, în schimbul salariului.
- Contravenție
- Fapta săvârșită cu vinovăție, prevăzută și sancționată prin lege, ordonanță ori hotărâre a autorității locale.
- Control jurisdicțional
- Verificarea legalității actelor administrative de către instanțele judecătorești, la sesizarea persoanelor interesate, în cadrul contenciosului administrativ.
CR
4 termeni- Creanță
- Dreptul creditorului de a pretinde debitorului o prestație, având corespondent în obligația debitorului.
- Creanță certă, lichidă și exigibilă
- Creanța este certă dacă existența ei rezultă neîndoielnic din titlu, lichidă dacă obiectul ei este determinat, iar exigibilă dacă termenul de plată a ajuns la scadență.
- Creanță garantată
- Creanță a cărei realizare este asigurată printr-o garanție reală, cum sunt ipoteca, gajul sau un privilegiu, conferind creditorului un drept de preferință.
- Creditor
- Persoana fizică sau juridică titulară a unui drept de creanță, îndreptățită să ceară debitorului executarea obligației.
CU
1 termen- Culpă
- Forma vinovăției care constă în neglijența sau imprudența autorului faptei.